Menu
Alexandra Ignat, primul nou-născut de Zilele oraşului

Alexandra Ignat, primul nou-născut …

Aşa cum ne-a obişnuit dej...

Un japonez,un englez şi un român, cetăţeni de onoare ai Alexandriei

Un japonez,un englez şi un român, c…

Anul acesta, municipalita...

OUG 77/2013 a subţiat organigrama Consiliului Judeţean Teleorman

OUG 77/2013 a subţiat organigrama C…

Ordonanţa pentru stab...

De dragul Educaţiei...  Consilierii locali au reuşit să umfle buzunarele firmelor de proiectare cu peste 6 miliarde de lei vechi

De dragul Educaţiei... Consilierii…

Fără să aibă prea mul...

Ce l-a determinat pe Funar să facă o astfel de dezminţire?

Ce l-a determinat pe Funar să facă …

Gheorghe Funar a fost...

Prev Next

Teleorman News

A+ A A-

De-a-ndoaselea…

Se spune că orice baltă ascunde o groapă. La fel de adevărat este şi că apele liniştite sunt, de fel, adânci, ceea ce ar fi de dorit să nu te arunci ca fraierul cu capul înainte, pentru a nu-ţi frânge gâtul degeaba.

 

Am întâlnit oameni care mi se păreau aşa de liniştiţi, încât mai că-mi venea să-i scot la cafea, să ne depănăm amintirile şi să mai scuipăm câteva vorbe politice. Apoi avem să descopăr că aparenta linişte este doar de decor, de nu-i mai dădeai de cap.

Specia de om duplicitar este tot mai răspândită, ajungând să deţină supremaţia în rândul celor cu funcţii. Vezi indivizi care îţi rânjesc în faţă şi te persiflează pe la spate, în cel mai fericit caz. Aceştia sunt oamenii „agăţători”, ce până să se vadă în funcţii erau simpli „târâtori” care nu-şi permiteau decât să tindă atât cât puteau să se întindă.

Tot ce mi-a fost dat să văd până acum este o lume de-a-ndoaselea, fără scrupule, fără viziune, dar cu tupeu cât încape. Probabil în aceasta constă şi filosofia de a fi baştan. Minte puţină, tupeu cât încape, căci doar ambalajul e unde e.

Vorbeşti de oameni, te rezumi la cifre. Ai cifre, rămâi cu erorile. Aşa ajungi să crezi că viaţa e o perpetuă eroare, iar orice socoteală nu face altceva decât s-o încurce şi mai mult, încât te determină s-o laşi baltă.

Ceea ce nimeni nu prea şi-a bătut capul este faptul că dincolo de cifre se ascund adevăruri neştiute sau nebănuite. Recent un primar mi-a arătat că n-are habar de gradul de îndatorare al localităţii. Nici măcar nu e singurul, deşi atunci când îţi pui în plan ca edil să iei un credit bancar, trebuie să ştii şi cât de îndatorată este localitatea pe care s-ar zice că o păstoreşti.

Ce te faci, însă, când constaţi că 1 nu e jumătatea lui 2, ci a lui 3? Te gândeşti doar c-aşa socotesc edilii, din trei în trei, după vreo matematică transformată în materie alternativă. În fond, matematica edililor diferă de cea a contribuabililor. Şi-apoi, nici nu mai contează dacă ministerul ţi-o dă peste bot sau ţi-o serveşte la bot. Contează să arăţi că vrei să îndatorezi populaţia. Nu era de-ajuns că inflaţia ne joacă după cum vrea, şi pe stânga, şi pe dreapta… de ne creşte cursul valutar precum bălăriile de pe maidan.

Dar şi socoteala celor de sus s-a cam stricat. Aud că un  amendament propus de senatorul PNL, Todor Chiuariu, şi acceptat de comisia de revizuire a Constituţiei a stârnit iritarea premierului Ponta care le-a transmis liberalilor că trebuie respins sau modificat deoarece pune presiune pe buget, iar statul nu are bani pentru aplicarea sa. Nu e mai convenabil ca în loc să punem cetăţeanul la acelaşi nivel cu statul, să pictăm drapelul şi să reducem pragul la referendum? Curând n-o să mai avem nevoie nici de Constituţie, că şi aşa i se pregăteşte cea mai mare spoială a tuturor timpurilor. Doar ne place să le privim de-a-ndoaselea, ca să le dibuim dedesubturile, în timp ce guvernanţilor, oricare ar fi ei, li se fâlfâie de noi.

înapoi la partea de sus