Menu
Alexandra Ignat, primul nou-născut de Zilele oraşului

Alexandra Ignat, primul nou-născut …

Aşa cum ne-a obişnuit dej...

Un japonez,un englez şi un român, cetăţeni de onoare ai Alexandriei

Un japonez,un englez şi un român, c…

Anul acesta, municipalita...

OUG 77/2013 a subţiat organigrama Consiliului Judeţean Teleorman

OUG 77/2013 a subţiat organigrama C…

Ordonanţa pentru stab...

De dragul Educaţiei...  Consilierii locali au reuşit să umfle buzunarele firmelor de proiectare cu peste 6 miliarde de lei vechi

De dragul Educaţiei... Consilierii…

Fără să aibă prea mul...

Ce l-a determinat pe Funar să facă o astfel de dezminţire?

Ce l-a determinat pe Funar să facă …

Gheorghe Funar a fost...

Prev Next

Teleorman News

A+ A A-

Dormi liniştit, organule!

Somnul autorităţilor este precum cel al pruncilor, profund. Ţi-e şi milă să le trezeşti ca să le dai să sugă niscai bani pentru a avea apoi ce se uşura în pamperşii funcţiilor. În caz că, totuşi, ai avut curajul nebunesc de a le perturba visarea, pregăteşte-te la orăcăieli asurzitoare scoase din gura cea mare a şefilor de instituţii bugetare.

 Nu-mi amintesc dacă vreodată s-au sinchisit autorităţile statului să se autosesizeze în urma unor materiale de presă. Ei, aş, dar de ce să se deranjeze pentru atâta lucru!? Presa poate lătra orice, căci ursul bugetar îşi vede nestingherit de drumul său spre hibernare, cât e anul de mare. Important că ele există fără să deranjeze pe nimeni. De fapt, şi-au făcut un scop din asta, încât ajungi să înţelegi că măsura lui Ponta de a secera 3.000 de posturi bugetate este prea blândă şi nu are menirea de a rupe pisica-n două, ci doar de a mai trage mâţa de coadă. Puterea obişnuinţei îşi spune cuvântul, în caz că mai căutam vreo scuză tâmpită.

Transparenţă, performanţă şi profesionalismul n-au a face cu statutul organelor de control obişnuite cu jocul „de-a v-aţi ascunselea”. Ceri o informaţie şi te trezeşti c-un răspuns care te trimite la plimbare sau chiar la originile de la născare, după cum îţi e norocul.

Este o mare impertinenţă să deranjezi organul tocmai când el este vârât adânc în treburile funcţiei atât de solicitante. Toate sunt nişte nimicuri pe lângă lupta cu somnul autorităţilor statului.

În situaţia în care nu de puţine ori, presa le-a pus pe tavă organelor de control cazuri, „la botul calului”, acestea nu s-au deranjat nici măcar să verifice dacă într-adevăr este real sau fabulaţie ceea ce s-a semnalat. De ce s-o facă? Cum să se autosesizeze pe seama unor articole de presă când organul nu se mişcă din scaun nici la sesizare scrisă. Ar fi un efort supra-omenesc să dea liniştea şi răcoarea biroului pe nişte investigaţii care le-ar putea provoca doar migrene. Ar fi un risc mult prea mare pentru bietul bugetar obişnuit să nu-şi asume decât chenzina şi sporurile încasate lunar. Şi acesta-i un efort demn de luat în seamă, la o adică.

Dacă m-ar întreba pe mine premierul câţi bugetari să disponibilizeze, i-aş spune pe toţi aceia neperformanţi, dar mi-e teamă că în multe instituţii ar mai rămâne doar paznicii. Măcar ei au ca obiect de activitate statul degeaba. Cred că este cea mai bună scuză pe care am găsit-o. Alta nu s-a făcut pe o aşa penurie de organe numai bune de transplantat din corpul funcţionăresc.

înapoi la partea de sus