Menu
Alexandra Ignat, primul nou-născut de Zilele oraşului

Alexandra Ignat, primul nou-născut …

Aşa cum ne-a obişnuit dej...

Un japonez,un englez şi un român, cetăţeni de onoare ai Alexandriei

Un japonez,un englez şi un român, c…

Anul acesta, municipalita...

OUG 77/2013 a subţiat organigrama Consiliului Judeţean Teleorman

OUG 77/2013 a subţiat organigrama C…

Ordonanţa pentru stab...

De dragul Educaţiei...  Consilierii locali au reuşit să umfle buzunarele firmelor de proiectare cu peste 6 miliarde de lei vechi

De dragul Educaţiei... Consilierii…

Fără să aibă prea mul...

Ce l-a determinat pe Funar să facă o astfel de dezminţire?

Ce l-a determinat pe Funar să facă …

Gheorghe Funar a fost...

Prev Next

Teleorman News

A+ A A-

Ei cu ei, noi cu nevoi Recomandat

La prima vedere, Teleormanul pare un judeţ în care, oficial, nu se întâmplă mare lucru. Cum perioada de campanie electorală a fost depăşită, politicienii au băgat capul la cutie şi se ocupă doar de interesele lor particulare, fie că este vorba de afaceri, fie de sforile pe care trebuie să le tragă ca să-şi asigure ascensiunea politică.

Pe la instituţiile statului, adică pe la deconcentrate, este cam aceeaşi acalmie, că încă nu prea şi-au revenit după ultima schimbare a şefilor şi, pe deasupra, cum se apropie sezonul estival, se simte şi-o adiere de concediu. 
Dar, ei cu ei, noi cu noi! Iar când vine vorba despre noi, muritorii de rând, umilii votanţi, ca să fim cinstiţi, nici noi nu prea mai avem timp să ne aducem aminte de politicieni, decât când este să boscorodim pentru vreun drum cu gropi, sau pentru contractele oneroase cu statul despre care aflăm că i-au îmbogăţit peste noapte. Iar cu şefii de deconcentrate, nu oricine are onoarea să stea de vorbă.
Asta nu înseamnă, însă, că viaţa noastră nu este plină de adrenalină şi, mai ales de stres. Nu prea avem timp să ne plictisim între două scadeţe la ratele la televizor sau frigider sau telefoanele de ameninţare ale firmelor de executare silită, cum că ne iau şi scaunul de sub noi dacă nu plătim ratele restante. Degeaba le explici că s-a întâmplat nenorocirea să fii dat afară de la serviciu iar amărâtul de şomaj nu-ţi permite să plăteşti întreţinerea şi curentul, sau să-şi cumperi pâinea cea de toate zilele. O ţin pe a lor şi te ameninţă că au o armată de jurişti şi te fac ei în instanţă.
Apoi, nu termini bine cu băncile, că te ia inima când vezi factura la curent. Te uiţi ca viţelul la poarta nouă la o înşiruire de cifre şi, în special, de denumiri care mai de care: taxă de cogenerare, taxă de energie verde, etc. Păi tot verde eşti şi tu la faţă când ajungi să constaţi că totalul de plată cu accize şi TVA îţi lasă copilul fără pantofi în picioare, ce să mai vorbim să-şi cumpere şi el un covrig la şcoală?
A doua zi, în cutia de poştă, apare factura de apă, să te răcorească, pentru că, oricum, apa nu prea e de băut, deşi tariful este perceput pentru o atare calitate. După apă, ca să nu-ţi ieşi din ritm, vine factura de gunoi. Majorată cu 50%! 8-9 lei de persoană (depinde unde locuieşti, la bloc, sau la casă) înmulţit cu patru, că tocmai l-au pus în calcul şi pe ăla mic de numai 2 zile, mai taie ceva din raţia de carne, că tot au apărut verziturile pe piaţă.
Şi, uite aşa, trece zi după zi, tot într-un stres, tot într-o tensiune, de ajungi să crezi că asta e starea ta normală. Când să mai ai timp şi de politicieni? Dar, oricum, nici ei nu au timp de tine, nici de necazurile tale.
Sunt sigură că după ce mi-am vărsat năduful în aceste rânduri, măcar un politician sau un mare al judeţului mă va admonesta şi-mi va reproşa că sunt rău-intenţionată, sau, te miri ce altceva. Aduc un singur argument în favoarea afirmaţiilor mele: o discuţie proaspătă cu un mare şef de judeţ şi de partid, în legătură cu noile tarife la gunoi aplicate la Alexandria. La auzul faptului că la case se percep 9 lei în fiecare lună, onorabilul domn a făcut ochii mari şi m-a întrebat dacă nu cumva greşesc când spun că este pentru fiecare persoană, că dumnealui crede că este pe familie!
Deci, cum spuneam: ei cu ei, noi cu nevoi!

 

înapoi la partea de sus