Menu
Alexandra Ignat, primul nou-născut de Zilele oraşului

Alexandra Ignat, primul nou-născut …

Aşa cum ne-a obişnuit dej...

Un japonez,un englez şi un român, cetăţeni de onoare ai Alexandriei

Un japonez,un englez şi un român, c…

Anul acesta, municipalita...

OUG 77/2013 a subţiat organigrama Consiliului Judeţean Teleorman

OUG 77/2013 a subţiat organigrama C…

Ordonanţa pentru stab...

De dragul Educaţiei...  Consilierii locali au reuşit să umfle buzunarele firmelor de proiectare cu peste 6 miliarde de lei vechi

De dragul Educaţiei... Consilierii…

Fără să aibă prea mul...

Ce l-a determinat pe Funar să facă o astfel de dezminţire?

Ce l-a determinat pe Funar să facă …

Gheorghe Funar a fost...

Prev Next

Teleorman News

A+ A A-

Fabrica de nume

Cine ar fi fost amnezicii noştri parlamentari dacă nu ar fi existat Presa? Nişte neica-nimeni, cu nume azvârlite pe buletine de cei de la Evidenţa Populaţiei.

Nu cred că greşesc dacă spun că doar vreo 90 la sută dintre aleşii neamului rămâneau ceea ce erau, şi-anume „no name”, dacă n-ar fi existat Presa, această fabrică de nume.

 Culmea este că mojicii politici sfidează sau tratează cu „hai sictir!”  tocmai „fabrica” ce i-a reinventat, împrumutând caracterul acelora care s-au văzut cu sacii în căruţă.

Până la urmă, cine ar fi fost şi soliştii de muzică fără Presă? Sau piţipoancele prezentatoare de emisiuni tv? Noroc că mai există şi „consumatori” care nu se mai trezesc din abureală. Şi nu sunt deloc puţini. Doar ei fac marea audienţă a "produselor" mediatice.

Nu spun că imaginea creată de presă a fost făcută pe ochi frumoşi. Aş fi avut azi leafă şi privilegii de parlamentar dacă aş fi minţit într-un asemenea hal. Spun doar că fără „fabrica de nume” am fi avut un Parlament aproape gol, nu transformat în CAP, precum arată acum cu cele peste 500 de capete de întreţinut.

Am fi avut ochi şi pentru adevăratele valori, nu pentru ciori puse pe croncănit, când nu mai au de ciugulit, şi zdrenţe cu ifose, ca-n perioada interbelică, atunci când boieroaicele se franţuziseră într-atât încât, din aceeaşi foame de epatare ca acum, foloseau şi celebrele expresii „furculision” şi „lingurision”.

Până la urmă, Presa „vinde” ceea ce se caută, şi-anume prostie, dar în ambalaj mondeno-politic. Aşa se explică de are atâţia „consumatori”. Doar şi ograda-i mare pentru înaripate şi rumegătoare…

Mai rău este când nişte „făcături” mediatice ajung exemple pentru cei simpli.  Exemplele sunt atât de multe, încât dacă aş nominaliza şi o sută tot s-ar spune că am omis intenţionat pe cutare şi cutare ajunşi în loja cea mare a societăţii noastre pestriţe şi parvenite.

După ce ţi se bagă pe gât siliconatele vedete şi politicienii agramaţi din fătare, presa insistă şi mai abitir să prezinte indivizi al căror organ dă să spargă şi ecranele televizoarelor, de sar şi tastele telecomenzilor.

Senzaţional, ce potenţial mai au şi românii ăştia! Mă întreb doar cât va mai dura cretinismul ridicat la rang de artă şi câtă credibilitate mai are presa, după ce ani la rând a promovat non-valori şi curve de profesie, ajunse astăzi distinse doamne. E tot ce a produs „fabrica de nume”.  Nu degeaba românul ajunge să spunăplin de el: Am cu ce, bă!...Şi-atunci, cum să nu-ţi vină să te scarpini ca maimuţa, în dosul problemei sau în buricul ei?! Măcar aşa faci parte din peisajul mediatic şi poţi înţelege ce se întâmplă în jurul tău, dacă ar mai fi ceva de înţeles...

înapoi la partea de sus