Menu
Alexandra Ignat, primul nou-născut de Zilele oraşului

Alexandra Ignat, primul nou-născut …

Aşa cum ne-a obişnuit dej...

Un japonez,un englez şi un român, cetăţeni de onoare ai Alexandriei

Un japonez,un englez şi un român, c…

Anul acesta, municipalita...

OUG 77/2013 a subţiat organigrama Consiliului Judeţean Teleorman

OUG 77/2013 a subţiat organigrama C…

Ordonanţa pentru stab...

De dragul Educaţiei...  Consilierii locali au reuşit să umfle buzunarele firmelor de proiectare cu peste 6 miliarde de lei vechi

De dragul Educaţiei... Consilierii…

Fără să aibă prea mul...

Ce l-a determinat pe Funar să facă o astfel de dezminţire?

Ce l-a determinat pe Funar să facă …

Gheorghe Funar a fost...

Prev Next

Teleorman News

A+ A A-

Hai că ne dăm pe faţă cu fondul şcolii

În sfârşit, autorităţile recunosc că învăţământul românesc de stat nu este gratuit, ci sponsorizat din buzunarul părinţilor. Se recunoaşte, totodată, subfinanţarea sistemului şi lipsa de legătură dintre declaraţiile sforăitoare ale politicienilor de a aloca mult invocatul procent de 6% din PIB pentru instruirea elevilor şi realitatea care urmează imediat după fiecare campanie electorală.

Ministrul învăţământului, Remus Pricopie, tocmai a făcut un anunţ care, în traducere liberă, înseamnă că se pregăteşte legalizarea fondului clasei şi al şcolii. Şi de ce nu? Pentru că, oricum, de ani de zile, parchetul şi termopanele se pun pe banii părinţilor, ca şi zugrăvitul sau draperiile de la geamuri. Ba, chiar şi caloriferele din clasă se schimbă tot în urma unei chete oraganizată la începutul fiecărui an şcolar. Numai că, până acum, totul se făcea „pe şest”, dar era un secret ştiut de toată lumea.
În opinia mea, situaţia trebuia oficializată de mult, pentru că în felul acesta se putea urmări unde ajung banii pe care părinţii îi donează periodic la fondul şcolii şi al clasei şi sumele respective n-ar mai fi fost orientate discreţionar doar pentru excursiile anumitor elevi aleşi pe sprânceană, nu s-ar mai fi achiziţionat diferite bunuri doar de la anumite firme, sau, cum s-a întâmplat la o şcoală din Roşiorii de Vede, banii de uniforme n-ar mai fi ajuns la o firmă din Bucureşt, pe dreapta, despre care unul dintre membrii comitetului de părinţi ai şcolii, poliţist de profesie, a declarat cu candoare că nu mai este de găsit.
Tocmai din acest motiv consider îndreptăţit ca pe site-ul fiecărei şcoli (să sperăm că există!) să fie la vedere toate cheltuielile care se vor face din contul creat pentru fondul şcolii sau al clasei şi să fie menţionat şi numele membrului din comitetul de părinţi care s-a ocupat de o acţiune sau alta. Şi mai trebuie, neapărat, un audit financiar anual al contului cu pricina, ca să nu ne trezim că de banii donaţi de părinţi, în loc să se creeze condiţii în şcoli, îşi îmbunătăţeşte nivelul de trai directorul sau preşedintele comitetului de părinţi. 
Remus Pricopie a mai spus că vrea să extindă la unităţile de învăţământ sistemul de donare a 2% din impozitul pe profit sau pe venit de persoană fizică, existent pentru organizaţii neguvernamentale. Lucrul ăsta este clar că se va transforma într-o obligaţie pentru părinţii care au o afacere sau pentru cei care au serviciu. Partea bună este că se vor obişnui românii să dispună de această sumă şi să n-o mai lase la bugetul de stat ca să finanţeze cheltuielile şi aşa nesimţite ale parlamentarilor.
Deci, una peste alta, după ce se vor pune în aplicarea aceste măsuri aflate, deocamdată, doar în stadiu de proiect, şcolile vor avea mai mulţi bani dar nu de la stat, ci, în principal de la părinţi, sau poate de la diferiţi potenţi financiar care vor să investească în educaţie.
Se spune, însă, că drumul către iad este pavat cu intenţii bune. Tocmai de aceea, aşteptăm cu interes legea pusă la dospit pe această temă şi, mai ales, normele de aplicare care o vor însoţi.  

înapoi la partea de sus