Menu
Alexandra Ignat, primul nou-născut de Zilele oraşului

Alexandra Ignat, primul nou-născut …

Aşa cum ne-a obişnuit dej...

Un japonez,un englez şi un român, cetăţeni de onoare ai Alexandriei

Un japonez,un englez şi un român, c…

Anul acesta, municipalita...

OUG 77/2013 a subţiat organigrama Consiliului Judeţean Teleorman

OUG 77/2013 a subţiat organigrama C…

Ordonanţa pentru stab...

De dragul Educaţiei...  Consilierii locali au reuşit să umfle buzunarele firmelor de proiectare cu peste 6 miliarde de lei vechi

De dragul Educaţiei... Consilierii…

Fără să aibă prea mul...

Ce l-a determinat pe Funar să facă o astfel de dezminţire?

Ce l-a determinat pe Funar să facă …

Gheorghe Funar a fost...

Prev Next

Teleorman News

A+ A A-

Să lăsăm ipocrizia!

  • Scris de 

Unul dintre cele mai mari păcate ale societăţii româneşti este, fără dubiu, ipocrizia. Şi nu este doar un păcat, ci o stare de complacere generalizată. O demonstraţie recentă ne-a oferit-o scandalul de la bacalaureat.

Televiziunile s-au întrecut în breakig-news-uri şi în comentarii isterice în care fel şi fel de personaje, care mai de care mai colorate politic, transpira şi holba ochii de parcă n-ar mai fi auzit în viaţa lui că nu există examen în România, fără măcar o suspiciune de fraudă, sau fără aranjament. Exemplele sunt nenumărate: de la examenul pe care îl dau directorii de deconcentrate ca să fie numiţi pe funcţie, până la cele pe care le dau nişte amărâţi lipsiţi de mijloace de subzistenţă pentru a primi o slujbă în sistemul bugetar. De pildă, cea de  infirmier, sau infirmieră, după caz, la un spital.
Ce să mai vorbim despre examenele pe care le dau elevii, fie cel pentru admiterea la liceu, fie cel de bacalaureat? Este de notorietate faptul că se pun bani pentru a “convinge” comisia de supraveghere să fie mai îngăduitoare, nu înţeleg de ce ne prefacem că nu ştim! Ştie şi conducerea şcolilor, şi a inspectoratelor, chiar şi cea a ministerului de resort. De asemenea, ştiu poliţiştii, procurorii, guvernanţii, femeia de serviciu şi vânzătorul de îngheţată. Ştiu cei tineri pentru că nu e prea mult timp de când ei înşişi au trecut prin această experienţă, dar ştiu, în egală măsură, părinţii sau neamurile lor, indiferent de funcţie sau de poziţia socială. Atunci, de ce ne mai dăm ochii peste cap şi ne prefacem uimiţi când iese la iveală într-o şcoală oarecare, un scandal legat de copiat sau de mită la examen? Cine să ridice piatra şi de ce s-o facă, atâta timp cât sistemul este putred de corupt din toate mădularele lui? Apoi, dacă s-ar repune învăţământul pe principii morale şi sănătoase, cine mai hrăneşte fabricile de diplome de studii superioare?
Hai să fim serioşi!

înapoi la partea de sus