Menu
Alexandra Ignat, primul nou-născut de Zilele oraşului

Alexandra Ignat, primul nou-născut …

Aşa cum ne-a obişnuit dej...

Un japonez,un englez şi un român, cetăţeni de onoare ai Alexandriei

Un japonez,un englez şi un român, c…

Anul acesta, municipalita...

OUG 77/2013 a subţiat organigrama Consiliului Judeţean Teleorman

OUG 77/2013 a subţiat organigrama C…

Ordonanţa pentru stab...

De dragul Educaţiei...  Consilierii locali au reuşit să umfle buzunarele firmelor de proiectare cu peste 6 miliarde de lei vechi

De dragul Educaţiei... Consilierii…

Fără să aibă prea mul...

Ce l-a determinat pe Funar să facă o astfel de dezminţire?

Ce l-a determinat pe Funar să facă …

Gheorghe Funar a fost...

Prev Next

Teleorman News

A+ A A-

Să n-am parte de ce ştiu!

În copilărie ţi se spune, părinteşte, că e mai bine să nu ştii, chipurile pentru a te proteja.

Când dă maturitatea peste tine precum musca cea capie de geam, constaţi că atunci când ştii mai multe devii incomod sau nebun. Unii mai înţelepţi consideră că acolo unde-i ştiinţă prea multă, este şi prostie pe săturate. Una peste alta, nu mai ştii ce să ştii ca să nu ştii.

Ştiu că avem un judeţ sărac cu o protipendadă putred de bogată. Ştiu că avem politicieni care mint frumos şi atunci când vorbesc în somn. Ştiu că teleormăneanul nu este poet, ci masochist, alegând să trăiască rău pentru a se văieta mult şi bine.

Mai ştiu că avem parlamentari care papă din buget sute de milioane de lei vechi… degeaba. Mai ştiu că electoratul nu mai are nici puterea de a reacţiona prin a-i scuipa de deochi între ochi pe aleşii lor. Mai ştiu că miile de locuri de muncă promise prin campanii electorale sunt doar aberaţii electorale. Mai ştiu că trăiesc într-un judeţ unde cea mai râvnită condiţie socială este cea de pensionar. Mai ştiu că e loc şi pentru mai rău, dacă ei, aleşii, se străduiesc un pic mai mult.

Ceea ce nu ştiu este dacă mai avem mult până departe. Ceea ce nu ştiu este câte gloabe a călărit Harap-Alb şi câţi cai putere au limuzinele odraslelor de bani-gata. Ceea ce nu ştiu este de ce ne place să fim prostiţi şi minţiţi când ne chiorlăie stomacul de foame. Ceea ce nu ştiu este cât se va mai răbda românul. Ceea ce nu ştiu este de ce marţea parlamentarii ţin post şi nu merg să doarmă în Parlament, nimerind şi la amante.

Bine că nu ştiu de cât mai fură aleşii noştri. Bine că nu ştiu de gunoiul de sub preşul partidelor, că le-aş fi colectat pentru depozitul de la Mavrodin, să aibă şi oamenii ăia ce lucra. Bine că nu ştiu de şpaga funcţionărească în tandem cu cea medicală. Bine că nu ştiu de licitaţiile măsluite. Bine că nu ştiu de dosarele penale comandate politic. Bine că nu ştiu cine va muşca momeala prin stufărişul din judeţul lui Crin, la Tulcea, pentru a ajunge prefect de Teleorman. Bine că nu ştiu care pe care se mai „cântă”. Bine că nu mai ştiu cine nu vrea s-o mai prindă pe madam Florea. Bine că nu mai ştiu cât bine suntem furaţi şi avem impresia că n-am fost decât gâdilaţi la…

La o adică, nici nu mai ştii ce să ştii şi ce să nu ştii.  Iei privirea de tâmp şi te întrebi de ce trebuia să ştii ceea ce trebuiau ei să ştie. Ca dracu!

Poate că ar fi mai bine ca fiecare să ştie atât cât trebuie să ştie, fără să mai arate că ştie mai multe decât nu ştie. Ce este în plus va deveni, cândva, o mare prostie. Se ştie!...

 

înapoi la partea de sus