Menu
Alexandra Ignat, primul nou-născut de Zilele oraşului

Alexandra Ignat, primul nou-născut …

Aşa cum ne-a obişnuit dej...

Un japonez,un englez şi un român, cetăţeni de onoare ai Alexandriei

Un japonez,un englez şi un român, c…

Anul acesta, municipalita...

OUG 77/2013 a subţiat organigrama Consiliului Judeţean Teleorman

OUG 77/2013 a subţiat organigrama C…

Ordonanţa pentru stab...

De dragul Educaţiei...  Consilierii locali au reuşit să umfle buzunarele firmelor de proiectare cu peste 6 miliarde de lei vechi

De dragul Educaţiei... Consilierii…

Fără să aibă prea mul...

Ce l-a determinat pe Funar să facă o astfel de dezminţire?

Ce l-a determinat pe Funar să facă …

Gheorghe Funar a fost...

Prev Next

Teleorman News

A+ A A-

Te-am făcut… meserie!

Prezentul de lângă noi este cel mai greu de observat. Cu toţii avem prostul obicei de a privi în urmă, ca şi când ne-ar fi teamă să nu ne muşte umbra de turul pantalonilor. Pe vremuri se spunea că meseria este brăţară de aur. Astăzi zicem: Brăţară de aur... meserie!

 

Cu alte cuvinte, nu mai contează ce ştii să faci, ci doar bani s-aduci. Şi cum românul a învăţat să se descurce în orice situaţie, că prea la călit comunismul şi capitalismul sălbatic, s-a orientat ce meserii sunt aducătoare de lefuri babane fără să transpiri. Cei care n-au reuşit cu pile şi bani să-şi procure un loc de muncă la cel mai destoinic angajator al Teleormanului, şi-anume statul,  şi-au luat hamul şi praştia şi au întins-o în afara ţării, la plezneală. O parte s-au întors în ţară mai săraci şi îndatoraţi decât au fost când au plecat, alţii s-au acomodat la munca de jos şi cea de filaj la portofele. Nevoia te învaţă să faci şi pe dracu-n patru, dacă n-ai încotro. De aceea niciodată nu le-am pus la zid pe fătucile care s-au prostituat în afara ţării. Fiecare dintre noi ajungem să ne „prostituăm” intelectual măcar, la serviciu şi nu e un capăt de ţară. Problema este tariful pentru care fiecare alege să se prostitueze fizic sau intelectual.

Din câte se pare, însă, creierul e mai ieftin decât funduleţul pus la bătaie.

Mai nou aud că din luna ianuarie 2007, în Teleorman au fost depuse aproximativ 830 de dosare, pentru a obţine un loc de muncă în străinătate, pentru perioadă determinată. Adică nici 140 de dosare pe an. În ritmul acesta nu ne mai scade curând rata şomajului. Trebuie să facem ceva pentru a-i goni la muncă în afara ţării, că ne va cotropi sărăcia care se manifestă precum râia. Te mănâncă până la sânge. Aşa că am găsit cum să mai scăpăm de încă 125 de teleormăneni. Aud că prin reţeua EURES sunt puse la dispoziţie 125 de locuri de muncă vacante, dar la nivel naţional. Cum teleormăneanul este o specie aparte, Dragnea ar putea face măcar pomana asta de a da toate aceste joburi teleormănenilor, dacă tot nu va fi în stare într-o singură viaţă să creeze cele 5.000 de locuri de muncă promise anul trecut pentru locuitorii acestui judeţ. S-a ales paralâcul de promisiunea asta. De fapt, cred c-a tuns-o odată cu mustaţa, pentru orice eventualitate.

Văzând că nimic nu mai e ce-a fost cândva, un amic scria pe facebook că că pe vremuri elita intelectuală din România era formată din filosofi, artişti, sociologi, psihologi, filologi, iar inginerii erau undeva la marginea breslelor, fiind priviţi ca nişte paria ai intelectualităţii, şi desconsideraţi ca şi meserie nobilă. Astăzi eşti inginer, eşti parlamentar sau chiar ministru sau vicepremier, adică eşti buricul elitei româneşti. Ce vrei mai mult de atât?
Ei, bine, amicul meu a vrut să fie ceva mai explicit, spunând în scris: “Să fie foarte clar, sunt foarte mulţi oameni cu studii tehnice, inginereşti, care sunt incapabili de a avea o gândire sau exprimare stilistică, fiind axaţi doar pe calcule şi chestiuni tehnice”. Aşa se explică de ce inginerii ajunşi oameni politici ştiu cel mai bine să-şi  socotească averile şi să-şi şteargă datoriile cu radiera. Gândesc tehnic, deci pot orice, dar numai pentru ei... Asta da meserie!...

 

înapoi la partea de sus