Menu
Alexandra Ignat, primul nou-născut de Zilele oraşului

Alexandra Ignat, primul nou-născut …

Aşa cum ne-a obişnuit dej...

Un japonez,un englez şi un român, cetăţeni de onoare ai Alexandriei

Un japonez,un englez şi un român, c…

Anul acesta, municipalita...

OUG 77/2013 a subţiat organigrama Consiliului Judeţean Teleorman

OUG 77/2013 a subţiat organigrama C…

Ordonanţa pentru stab...

De dragul Educaţiei...  Consilierii locali au reuşit să umfle buzunarele firmelor de proiectare cu peste 6 miliarde de lei vechi

De dragul Educaţiei... Consilierii…

Fără să aibă prea mul...

Ce l-a determinat pe Funar să facă o astfel de dezminţire?

Ce l-a determinat pe Funar să facă …

Gheorghe Funar a fost...

Prev Next

Teleorman News

A+ A A-

Totul la pământ, iar cine scapă, dedesubt!

De la sloganul „nu ne vindem ţara”, românii au ajuns în 23 de ani s-o dea pe degeaba, numai s-o ia cineva. Praful s-a ales din fostele CAP-uri şi ILF-uri. Praful s-a ales şi de sute hectare de teren care nu mai ies la socoteală nici după măsurătorile făcute din satelit, încât în evidenţele cadastrale ale primăriilor este un mare haos, de care au profitat din plin „şmecherii”.

Nimeni nu găseşte soluţii şi toţi aşteaptă să se întâmple afurisita aia de minune. Dar de ce să fie aşa când nu există interes să fie îndreptate mânăriile comise?!

Mă simt ca la loterie, unde mi se spune că bilele sunt măsluite, dar continui să cred ca prostul că voi pune mâna pe potul cel mare. Cu siguranţă compasul e de vină, mama lui de GPS!

Lumea în care ne învârtim ba e rotundă, ba pătrată, după cum iese la măsurătoare. Este de înţeles de ce românului îi dă cu virgulă când e vorba de propriul interes.

Chestia cu respectarea tuturor obligaţiilor ce revin autorităţilor şi instituţiilor implicate care cer de ochii presei să fie luate toate măsurile pentru aplicarea în mod corect şi transparent a dispoziţiilor legale, în spiritul şi litera legii, este pură poezie cu rima după colţ. Spune-i ţăranului asta şi ai să te convingi cât de bine ştie să injure, după ce ani de zile s-a judecat şi pentru o amărâtă de palmă de pământ. Singurii care au făcut burta mare aveau să fie avocaţii, care au zis bogdaproste că timp de 10 ani au avut o pâine bună de mâncat de pe urma acestor procese interminabile. Nici nu aveau cum să fie altfel, căci în 22 de ani nu am fost în stare să facem nişte prăpădite de măsurători ale terenurilor. De tot râsul, mai ales că situaţia se perpetuează, iar soluţiile sunt în aer, nu pe pământ. Teleormănenii sunt obişnuiţi cu o atare stare, încât nici că mai reuşesc să se ridice de la pământ.

Agricultura este la pământ după suita de calamităţi. Industria este ca şi îngropată. Comerţul se află pe marginea gropii, când inflaţia îşi face mendrele cu puterea de cumpărare.

Totul este la pământ, dar refuzăm să vedem o atare realitate, de teamă să nu ne prăbuşim şi psihic. De fapt, nu mai e mult...Căldura a scos, deja, din coclauri, toţi nebunii, încât nu-i mai deosebeşti de beţivani.

Poate că ar fi cazul să ne măsurăm singuri paşii, înainte de a nimeri în vreuna din gropile pe care singuri le-am săpat cândva. Aşa n-ar mai apărea erori la cadastrare, iar din satelit n-am mai fi văzuţi totuna cu pământul, de nu se mai ştie care-i deal, care-i vale şi care-i om aflat la disperare.

 

înapoi la partea de sus