Menu
Alexandra Ignat, primul nou-născut de Zilele oraşului

Alexandra Ignat, primul nou-născut …

Aşa cum ne-a obişnuit dej...

Un japonez,un englez şi un român, cetăţeni de onoare ai Alexandriei

Un japonez,un englez şi un român, c…

Anul acesta, municipalita...

OUG 77/2013 a subţiat organigrama Consiliului Judeţean Teleorman

OUG 77/2013 a subţiat organigrama C…

Ordonanţa pentru stab...

De dragul Educaţiei...  Consilierii locali au reuşit să umfle buzunarele firmelor de proiectare cu peste 6 miliarde de lei vechi

De dragul Educaţiei... Consilierii…

Fără să aibă prea mul...

Ce l-a determinat pe Funar să facă o astfel de dezminţire?

Ce l-a determinat pe Funar să facă …

Gheorghe Funar a fost...

Prev Next

Teleorman News

A+ A A-

Viaţa printre morminte Recomandat

Arhva Arhva

La Peretu este greu să găseşti vreo familie care nu se ocupă cu legumicultura. De altfel, această îndeletnicire le-a adus bunăstare locuitorilor, lucru care a făcut ca mulţi dintre aceştia să nu mai plece din sat în căutarea unui loc de muncă. Fiecare palmă de pământ din curţi sau de la marginea localităţii este cultivată cu legume, în solare sau sub cerul liber. Dar, să afli că şi într-un cimitir, la câţiva metri doar de morminte se practică acest lucru pare de-a dreptul şocant.

Informaţia ne-a parvenit cu câteva zile în urmă pe adresa de e-mail a ziarului şi a stârnit interesul de îndată, având în vedere, în primul rând riscul pe care îl presupune pentru sănătatea umană consumul unor astfel de legume, cu atât mai mult cu cât s-a presupus că acestea ar fi valorificate la piaţă. Drept urmare, am pornit să verificăm informaţia şi am dat de o poveste mult mai complexă, despre cum doi oameni îşi duc existenţa printre morminte din anul 1998, dar şi despre o biserică construită pe morminte.
Trei biserici funcţionează la Peretu, şi, drept umare, trei parohii, păstorite de tot atâţia preoţi. Biserica pe care noi am căutat-o  se află în zona gării, dincolo de calea ferată, oarecum izolată de sat. Primul lucru pe care îl vezi, însă, de la drum, nu este biserica, ci cimitirul, întins pe circa 2 hectare de teren, după cum aveam să aflăm mai târziu. Imediat atrage atenţia un solar nu prea mare, construit mai spre gard. La o privire mai atentă se vede, alături, încă unul, mult mai mic. Ambele sunt, însă, la distanţă de doar câţiva metri de morminte. În imediata apropiere se află casa parohială în care locuiesc preotul Adrian Sârbu şi soţia sa, Mariana. Aceasta trebăluia în jurul casei când am ajuns noi, dar imediat ce am abordat-o şi-a lăsat toate treburile baltă şi ne-a ieşit în întâmpinare. Aflând motivul vizitei, a zâmbit îngăduitor şi ne-a poftit în curtea... cimitirului, invitându-ne să ne apropiem şi de solare, pentru a ne convinge că nu sunt atât de mari încât să permită un comerţ cu legume.
Ignoră riscurile pentru sănătate
„Puteţi să mergeţi să vedeţi, ca să nu credeţi că vă mint!”, ne-a invitat femeia susţinând că toate legumele cultivate sunt „doar pentru casă, pentru consumul familiei”. La doar câteva minute a venit şi soţul acesteia, preotul Adrian Sârbu, care ne-a primit cu aceeaşi bunăvoinţă. Amândoi s-au arătat la fel de uimiţi în momentul în care i-am întrebat dacă nu se tem pentru sănătatea lor consumând legumele crescute în cimitir. Au povestit că au solarele de vreo 5-6 ani, dar că şi înainte mai cultivau legume pentru consumul propriu pe acelaşi teren. În schimb, aceştia ne-au spus că nu folosesc nici un fel de îngrăşământ chimic, ba, mai mult decât atât, nu consumă nici carne din comerţ şi că îşi cresc animale şi păsări pe lângă casă.
„Dacă nu am avut probleme până acum şi n-am murit, nu cred să se întâmple nici de-acum încolo”, ne-a declarat cu seninătate preotul Sârbu. „Vă daţi seama că stăm de atâţia ani aici şi nu ne-am îmbolnăvit”, a întărit femeia, ferm convinsă de adevărul spuselor sale. În ce priveşte apa pentru consumul propriu aceştia ne-au spus că acum o folosesc pe cea din reţeaua de canalizare a satului iar înainte ca aceasta să fie pusă în funcţiune cărau apă din sat sau cumpărau de la magazin apă plată. Nimic nu i-a convins pe cei doi despre faptul că-şi asumă nişte riscuri pentru sănătate, mai ales că legumele sunt udate cu apa din fântâna care are numai vreo doi metri şi jumătate până la oglindă, adică tot cam cât este adâncimea unui mormânt. Argumentul forte a fost acela că mai toate mormintele sunt construite din ciment care nu permite scurgerile în pământ. Apoi, cei doi au povestit că locuiesc în casa parohială de 14 ani şi
că a trebuit să se descurce cum au putut, mai ales că soţia nu a lucrat niciodată. Totuşi, în prezent, aceştia au în construcţie o casă cu etaj chiar peste drum, dar lucrările vor mai dura pentru că nu au banii necesari pentru finalizare. Totuşi, intenţionează să mute mai întâi solarele în curtea nouă, mai ales că parii de lemn au cam putrezit din cauza umidităţii.
Biserica de pe morminte
Preotul Adrian Sârbu ne-a mărturisit, însă, că unul dintre planurile sale cele mai importante este, acum, construirea unei biserici noi. Nu dispune, încă, de fonduri pentru realizarea acestui proiect, dar este convins că banii nu vor întârzia să vină pentru că „este lucrarea lui Dumnezeu”. Acesta a spus că se bazează pe oamenii din parohie dar şi pe apariţia unor sponsori generoşi. „Aşa s-a construit şi casa parohială, aşa s-a făcut şi pictura din biserică”, şi-a întărit spusele, preotul Sârbu.
Biserica, aşezată tot în curtea cimitirului, în imediata apropiere a mormintelor, ca şi casa parohială, este mică, dar curată şi bine îngrijită. Numai că, mare parte din ziduri, prezintă crăpături mari şi adânci. Preotul Sârbu ne-a povestit că a fost construită în anul 1947 prin extinderea unei troiţe. Iar, pentru că nu era loc, mai mulţi săteni au acceptat ca biserica să se construiască pe mormintele lor de familie. Aşa se face că, mai bine de jumătate din clădirea bisericii are dedesubt locuri de veci dar şi oseminte. Rezistenţa clădirii este pusă în pericol de faptul că aceasta nu are fundaţie de adâncime şi este construită dintr-un fel de cărămizi care au aspect cretos şi care se macină. Drept urmare, construirea unei biserici noi se impune cu necesitate, potrivit preotului paroh.
Pe locul pe care ar urma să se ridice noua biserică nu a fost niciodată vreun mormânt, iar, în momentul de faţă, este ocupat cu o cultură de porumb care i-a umplut de uimire pe cei doi soţi, pentru că, în numai vreo două luni a ajuns să aibe ştiuleţii formaţi iar numărul acestora ajunge şi la şase pe un singur fir. Preotul Sârbu ne-a spus că este vorba despre un soi modificat genetic, iar sămânţa a cumpărat-o din sat.  Ba, chiar a acceptat să facă o poză împreună cu soţia, lângă micul lan de porumb.
„Ne bucurăm mult că aţi venit, pentru că pe noi nu ne-a căutat nimeni, niciodată, să scrie despre biserică”, ne-a spus preotul Adrian Sârbu la plecare şi ne-a rugat să ne întoarcem atunci când se va turna fundaţia noii biserici.
Şi totuşi, există riscuri, susţin specialiştii
Soţii Mariana şi Adrian Sârbu au ignorat până acum faptul că prin consumul legumelor cultivate în cimitir îşi pun în pericol sănătatea, dar medicii le atrag atenţia că îşi asumă un risc serios.  Aşa cum le-am promis, am cerut părerea unui specialist care ne-a confirmat supoziţiile noastre de ziarişti.
„Nu e voie sub nicio formă să cultive legume în aceste condiţii”, ne-a declarat, realmente alarmată, Luminiţa Dumitraşcu, şeful departamentului de sănătate publică din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Teleorman. Speriată de perspectiva comercializării unor astfel de produse, aceasta ne-a atras atenţia că astfel de activităţi nici nu pot fi autorizate potrivit prevederilor legale. Aflând că cei doi soţi susţin că legumele sunt consumate numai în familie şi că până acum niciunul dintre membri nu a dat semne că ar fi dobândit vreo boală, aceasta nu a cedat şi a susţinut că aceştia îşi asumă nişte riscuri destul de serioase. Potrivit acesteia, pericolul constă în faptul că, în urma degradării cadavrelor, scurgerile rezultate conduc la creşterea concentraţiei de nitriţi şi nitraţi şi la răspândirea unor bacterii dăunătoare sănătăţii umane, chiar dacă mormintele sunt construite din ciment.


 

înapoi la partea de sus