Menu
Alexandra Ignat, primul nou-născut de Zilele oraşului

Alexandra Ignat, primul nou-născut …

Aşa cum ne-a obişnuit dej...

Un japonez,un englez şi un român, cetăţeni de onoare ai Alexandriei

Un japonez,un englez şi un român, c…

Anul acesta, municipalita...

OUG 77/2013 a subţiat organigrama Consiliului Judeţean Teleorman

OUG 77/2013 a subţiat organigrama C…

Ordonanţa pentru stab...

De dragul Educaţiei...  Consilierii locali au reuşit să umfle buzunarele firmelor de proiectare cu peste 6 miliarde de lei vechi

De dragul Educaţiei... Consilierii…

Fără să aibă prea mul...

Ce l-a determinat pe Funar să facă o astfel de dezminţire?

Ce l-a determinat pe Funar să facă …

Gheorghe Funar a fost...

Prev Next

Teleorman News

A+ A A-

Sute de lei pentru o adeverinţă de la fosta Rova SA

  • Scris de 
Sute de lei pentru o adeverinţă de la fosta Rova SA

Se spune că un necaz nu vine niciodată singur, ci atrage alte belele după el. Cam aşa se întâmplă cu salariaţii fostei uzine de reparat vagoane din Roşiorii de Vede.

Pentru ei, problemele parcă nu mai au finalitate. După ce au trecut prin tot felul de probleme şi umilinţe finalizate cu pierderea locului de muncă, mai nou, aceştia trebuie să plătească sume care ajung să echivaleze cu o indemnizaţie de şomaj ca să obţină documentele necesare pentru a-şi dovedi vechimea în muncă, salariile încasate şi contribuţiile aferente plătite la stat. Sumele sunt pretinse de o firmă privată din Ploieşti care a preluat arhiva SC Rova RMR SA după ce firma a intrat în insolvenţă. 
De la 1 ianuarie 2011, carnetele de muncă au fost scoase şi înlocuite cu o versiune digitală. De la data respectivă, vechimea în muncă se dovedeşte cu adeverinţă de vechime eliberată de angajatori. Dacă unitatea în care ai lucrat intră, însă, în insolvenţă sau în faliment, este destul de greu să mai faci rost de actele care să-ţi dovedească vechimea în muncă, salariile încasate, sau alte drepturi. 

 

E greu să-ţi imaginezi cum arată carnetul de muncă al unui fost angajat al uzinei de reparat vagoane din Roşiorii de Vede. Nici când vezi cu ochii tăi nu-ţi vine să crezi că este adevărat. Sunt atâtea foi ataşate la carnetul propriu-zis, de parcă ar atesta activitatea din mai multe vieţi, nu doar pe cea desfăşurată într-un număr de ani, într-o singură unitate (chiar dacă aceasta a purtat mai multe nume de-a lungul timpului).

Sute de lei noi pentru o adeverinţă

Rămaşi fără loc de muncă în prag de pensionare, oamenii au început să-şi întocmească dosarele de pensionare. Dar mare le-a fost mirarea să constate că au de plătit chiar şi peste 400 de lei pentru a-şi obţine documentele respective. Cum unii nu mai primesc nici ajutor de şomaj, devine de-a dreptul imposibil să obţină ce au cerut, din cauza lipsei banilor. Dar, fără hârtiile respective, aceştia riscă să nu-şi obţină pensiile sau alte drepturi. Situaţia este şi mai delicată având în vedere că oamenii au beneficiat de o serie de sporuri: de toxicitate, de noapte, etc. Pentru orice document pretins de la arhiva fostei uzine, trebuie să se plătească, suma minimă fiind de 180 de lei (1.800.000 de lei vechi).

„Pe 14 ianuarie am sunat, mai înainte, la firma de la Ploieşti, să solicit sporurile pe care le-am primit cât timp am lucrat. Mi-a răspuns o doamnă de acolo că să trimit o cerere în care să specific ce solicit. Aşa am făcut, cum mi-a zis, iar după vreo 3-4 zile m-a sunat doamna respectivă şi mi-a zis să plătesc suma de 4.450.000 de lei vechi. Mi-a spus să dau două milioane şi jumătate înainte, să-i pun într-un cont pe care mi l-au dat. Pe data de 22 februarie am depus banii la BRD, le-am trimis chitanţa de la bancă, urmând ca restul de sumă să-i primesc când mi se dau documentele. După care am tot sunat că nu primeam nimic. Şi acum e aceeaşi situaţie. N-am primit nimic. Mi s-a spus că e în lucru. Păi, cât să aştept, până fac 65 de ani?

Deci, pentru drepturile mele, pentru adeverinţele alea, eu plătesc atâţia bani. Şi să vedem dacă rezolv”, ne-a povestit Ilie Militaru. Omul nu şi-a mai găsit de lucru, că nici nu prea are unde în oraşul în care locuieşte, dar, mai degrabă e de vină vârsta trecută de 50 de ani.
”În ţara asta nu ştii unde să te mai duci ca să-ţi câştigi drepturile!”, a fost concluzia amară a bărbatului şi a celorlalţi foşti colegi de muncă ce îl însoţeau.

 

O detaşare în fiecare lună

Oricât de bine ai cunoaşte legislaţia muncii, când îţi pică în mână un carnet de muncă al unui fost „vagonar”, te dai bătut. Sunt înscrise mutări de la Compania de Transport Feroviar (CTF) la Grup Transport Feroviar (GTF) în fiecare lună, alături de notificări privind plata în cuantumuri variate de la 32% la 53% din salariu, sau chiar privind perioade lungi şi dese de concedii fără plată, precum şi stersături şi corecturi cu roşu. La asemenea înscrisuri şi-au pus mâinile în cap, la propriu, şi funcţionarii de la Casa de Pensii sau de la ITM.

„Am fost la Forţele de muncă cu ea. Mi-au dat-o înapoi şi mi-au cerut să le aduc extrasul. Cum să-mi calculeze mie pensia după asta?”, a spus unul dintre ei arătându-ne „cartea de muncă ce aducea mai degrabă cu o armonică după ce a deschis-o.

 

Fără drepturi pentru că au fost plătiţi la negru?

De la ei am aflat păţania unui alt fost coleg căruia tocmai i-a venit decizia de pensionare. Omul s-a reangajat la uzină după ce Rova a intrat în insolvenţă, dar contractul de muncă a fost făcut pe CTF.
”S-a dus la Ilie Adrian (n.red. – actualul şef al punctului de lucru) să-i dea o adeverinţă pentru perioada de un an şi jumătate, după ce noi am plecat. Şi i-a spus că nu-i dă nimic, că nu are de unde să-i dea. Aşa s-a întâmplat şi cu un altul, un inginer, au povestit aceştia, numai că acestuia i s-ar fi răspuns că trebuie să se mulţumească cu faptul că a fost plătit şi nu trebuie să ceară adeverinţe.
”Cu două săptămâni în urmă, am mers cu o cerere la Rova să mi se dea un o adeverinţă cu sporurile pe care le-am primit. Au o secretară pusă acolo care mi-a zis că nu are ce să facă cu cererea mea, că nu poate să mă ajute şi că trebuie să merg la Bucureşti. Asta e dreptatea noastră după 30-40 de ani de muncă, ne-a spus un alt fost „vagonar”.

Oamenii au vorbit cu nostalgie şi cu părere de rău despre uzina de vagoane şi cei mai tineri au spus că s-ar întoarce dacă s-ar repune lucrurile pe un făgaş normal pentru că acolo s-au format ca meseriaşi dar şi ca oameni, fiind foarte tineri când s-au angajat. De locul de muncă în care şi-au petrecut tinereţea îi leagă toate amintirile şi evenimentele acesteia: nunţi, botezurile copiilor, multe aniversări, multe prietenii. Dar nu prea mai au unde se întoarce, au spus tot ei, „pentru că uzina a fost devastată”. „N-ai pe ce să mai lucrezi. Au devastat-o. Au tăiat-o. Mai sunt câteva utilaje: strunguri, raboteze, forja au terminat-o, am înţeles…E greu şi dacă ar cumpăra cineva”, au mai spus, cu mărăciune.

înapoi la partea de sus